Christoph Peisert a intrat în contact cu China în anul 1977. În vremea respectivă el învăţa la Universitatea Kassel din Germania. În toamna acelui an a venit prima dată în China făcând parte dintr-o delegaţie de documentare. A vizitat lucrările hidrotehnice din Beijing, Henan, Hubei, Hunan, Guangdong şi alte regiuni. Peisert îşi aminteşte că odinioară nu erau mulţi turişti străini în China, iar nivelul de deschidere a acestei ţări către exterior era incomparabil cu situaţia actuală.

„În decurs de trei săptămâni am întâlnit doar un singur grup de turişti provenind din SUA şi o formaţie de balet din Germania. Toţi erau cazaţi la hotelul Prietenia. În vremea acea nu prea erau cetăţeni străini. În Beijing se găseau doar două hoteluri mari: Prietenia şi Beijing."

Călătoria în China l-a făcut pe Peisert să devină fascinat de meleagurile de aici. După terminarea facultăţii în patrie, a venit din nou în 1982 în China şi a urmat cursuri de limba chineză la actuala Universitate de Studii Străine din Beijing. Ulterior a început să participe în calitate de expert străin la realizarea unei serii de obiective chino-germane de cooperare în domeniul resurselor de apă. În aproape 30 de ani Peisert a lucrat în Shandong, apoi s-a stabilit la Beijing, trăind prin experienţa personală schimbările petrecute în China.

La sfârşitul deceniului 9 şi începutul ultimului deceniu din secolul trecut Christoph Peisert a participat la un program de cooperare hidrotehnică între guvernele chinez şi german, în regiunea Yimengshan, provincia Shandong din estul Chinei. După cum ne-a informat, în ciuda experienţei reduse de colaborare, lucrătorii din ambele părţi au depus eforturi conjugate şi au rezolvat problema apei potabile şi a irigaţiilor pentru producţia agricolă la o populaţie de aproape un milion de locuitori din 12 prefecturi ale provinciei. În timp ce soluţionau problema apei de băut şi pentru producţie necesară localnicilor, Peisert şi colegii săi au generalizat în zonă cultivarea pomilor fructiferi. Ca urmare, nu numai că producţia agricolă s-a diversificat, dar au sporit şi veniturile ţăranilor. Mai mult, pomii fructiferi consumau mult mai puţin apă decât alte culturi agricole, ceea ce a contribuit mai mult la protecţia resurselor de apă.

„Constatam la început că ţăranii din regiunea Yimengshan cultivau cartofi dulci şi alune. Dacă dispuneau de mai multă apă, cultivau porumb sau grâu. Autorităţile din unele zone sprijineau plantarea de tutun. Dar nu se găsea aproape niciun fel de pomi fructiferi. De fapt, această regiune deluroasă era un loc ideal pentru cultivarea pomilor fructiferi. Acum se poate vedea o diversitate de culturi agricole şi toate felurile de fructe, acestea devenind o resursă importantă de venituri pentru ţărani."

La Yimengshan, Christoph Peisert s-a împrietenit cu ţăranii locului. A văzut la ei sinceritatea, modestia şi hărnicia chinezilor.

„Ei sunt foarte deschişi şi primitori. Spuneau mereu că puteau munci tot anul pentru realizarea obiectivului nostru. Într-adevăr, aşa au făcut. Când vedeau instalaţiile de apă montate în curţile lor şi că curgea apă imediat când deschideau robinetul, ei erau aşa de mulţumiţi, încât uitau de toată oboseala acumulată."

După încheierea programului de cooperare din Shandong, Christoph Peisert a venit la Beijing, unde a continuat să-şi consacre eforturile protecţiei resurselor de apă din China. Dar despre aceasta vom vorbi joia viitoare în a doua parte a acestui reportaj. Realizatorul şi prezentatorul Shi Dacheng vă mulţumeşte pentru atenţie.