Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2008-08-13 19:10:54    
Opera în stil Beijing

cri-1

(I, II)Opera în stil Beijing, calificată drept „Operă din Orient", reprezintă o artă de chintesență a Chinei. A căpătat denumirea actuală pentru că s-a format în Beijing.

Opera în stil Beijing are o istorie de peste 200 de ani. Originea ei se poate găsi în câteva teatre locale străvechi, în special în „trupe teatrale în stil Hui" care jucau în secolul 18 în localitățile sudice ale Chinei. În anul 1790, prima trupă de teatru Hui a ajuns în Beijing și a prezentat un spectacol cu ocazia aniversării zilei de naștere a împăratului. După aceea, mai multe trupe de teatru în stil Hui au venit să joace la Beijing. Aceste trupe ambulante știau să asimileze numerele și metodele de prezentare ale altor genuri teatrale. Or, la Beijing activau numeroase genuri teatrale. Astfel trupele teatrale Hui au beneficiat de condiții pentru a-și ridica nivelul artistic.

Pe la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20, în urma unui proces de asimilare care a durat câteva zeci de ani, a apărut opera în stil Beijing, care a devenit cel mai important gen dramaturgic din China prin repertoriul bogat, numărul mare de trupe teatrale, de artiști și de spectatori, ca și prin influența profundă asupra societății chineze.

Opera în stil Beijing reprezintă o artă demonstrativă compexă, ce sintetizează muzică, oratorie, lupte acrobatice și dans. În acest fel, ea expune povești și zugrăvește personalități. Opera în stil Beijing are următoarele roluri principale:

- Sheng (rolul bărbătesc). Acest rol poate fi la rândul său „Lao Sheng" care se referă la bărbații între două vârste, în general reprezentanți ai justiției sau împărați și demnitari, și „Xiao Sheng" care sunt bărbați tineri.

- Dan (rolul feminin). Dan poate fi „Qin Yi" care se referă la femei între două vârste, în general doamne din familiile bogate, „Wu Dan", care sunt femeile ce pot participa la lupte și „Hua Dan"- fete tinere care trăiau la nivelul inferior al societății, ca servitoare.

- Jing se referă la bărbați cu trăsături specifice ale firii și fizionomiei.

- Chou sau Mo (roluri reprezentate de persoane în vârtsă mai înaintată din categoriile inferioare ale societății)

Machiajul de o anumită culoare aplicat pe fața actorilor, simbolizează caracterul, calitățile și destinul rolului respectiv. Machiajul reprezintă o trăsătură dintre cele mai specifice ale operei în stil Beijing. Fidelitatea sau trădarea, frumusețea sau urâțenia, bunătatea sau răul, respectul sau umilința sunt exprimate în marea majoritate a cazurilor prin machiaj. De exemplu, machiajul de culoare roșie descrie fidelitatea personajului. Culoarea violet simbolizează înțelepciunea, curajul, dârzenia și dreptatea personalului. Negrul exprimă fidelitatea, dreptatea și calitățile nobile ale personajului. Albul arată că personajul este șmecher și violent. Albastrul și verdele sunt culori de echilibru, demonstrând curajul eroilor. Albastrul este culoarea personajului dur. Culorile aurie și argintie simbolizează misterul și sunt aplicate deseori la zei, figuri de Bhudda, diavoli și alte roluri misterioase.

Prima perioadă de prosperitate a operei în stil Beijing a avut loc la sfârșitul secolului 18. Atunci, se jucau des atât în rândul cetățenilor, cât și în curtea imperială. Pentru că împăraților și demnitarilor le plăcea opera în stil Beijing, plus condițiile materiale superioare din curtea imperială, care au oferit un puternic sprijin și ajutor la demonstrații, costumația, machiajul și decorul scenic. Interacțiunea și influența reciprocă între spectacole din curtea imperială și cele în rândul populației au creat condiții prielnice dezvoltării artistice a operei în stil Beijing.

A doua perioadă de mare dezvoltare a operei în stil Beijing a fost între anii 20 și 40 din secolul trecut. În această perioadă s-au format și afirmat mai multe școli teatrale, cele mai reprezentative fiind școlile Mei (reprezentată de actorul Mei Lanfang 1894-1961), Shang (reprezentată de Shang Xiaoyun 1900-1975), Cheng (reprezentată de actorul Cheng Yanqiu 1904-1958) și Xun (reprezentată de actorul Xun Huisheng 1900-1968). Fiecare școală artistică avea un număr mare de actori, care jucau pe scenele din Shanghai, Beijing și alte orașe mari.

Mei Lanfang.

Mei Lanfang a fost un actor care s-a bucurat de o mare faimă în lume. El a învățat dramaturgia la 8 ani și a început să joace spectacole la 11 ani. În activitatea sa scenică de peste o jumătate de secol, Mei Lanfang a dezvoltat rolul Dan în ceea ce privește cântarea, recitalul, dansul, muzica, costumația și machiajul, creând un stil artistic aparte. În 1919, Mei Lanfang a condus o trupă de teatru în Japonia. Pentru prima dată arta operei în stil Beijing a fost prezentată peste hotare. În 1930, el a jucat în Statele Unite. În 1934 a fost invitat în țările europene. De atunci, opera în stil Beijing este cunoscută în lume ca „Operă din Orient".

În anii de după eliberare, în special după aplicarea politicii de reformă și deschidere, opera în stil Beijing a cunoscut o nouă dezvoltare, fiind puternic sprijinită de guvernul chinez. Astăzi, Marele Teatru Changan din Beijing prezintă în tot cursul anului piese ale operei în stil Beijing și organizează în fiecare an un concurs de prezentare a ariilor, atrăgând mulți amatori de operă în stil Beijing din diferite țări ale lumii. Piese ale operei în stil Beijing sunt înscrise pe agenda schimburilor culturale între China și alte țări ale lumii.

V-am prezentat opera în stil Beijing. Cu aceasta s-a terminat ediția de azi a rubricii Cultura chineză. Realizatorul și prezentatorul Luo Dongquan vă mulțumește pentru atenție.

Pe aceeași tema