În urmă cu 24 de ani o mare nenorocire a sfârşit visul de a deveni pilot al lui Wang Jie, un băiat de 13 ani de etnie hui dintr-o zonă muntoasă din sudul provinciei Gansu, din cauza desprinderii retinei la ambii ochi. Acum Wang Jie este fondatorul unei şcoli profesionale pentru persoane cu handicap din Ningxia. La un centrul de masaj al nevăzătorilor, Wang Jie ne-a povestit, liniştit, despre schimbările petrecute în viaţa sa după ce şi-a pierdut vederea.

„Abia la 20 - 30 de ani am acceptat cu adevărat realitatea de a mă afla în rândul persoanelor cu handicap. Am acceptat că sunt nevăzător numai când am ajuns în anul 4 la şcoala profesională din Shaanxi, constatând că şi colegii mei au aceeaşi problemă, dar abia după absolvirea facultăţii am fost cu adevărat realist. În ultimii ani am început să realizez cu adevărat întunericul, infirmitatea. Am constatat că această nenorocire m-a făcut să am noi concepţii despre viaţă."

În anul 1987 Wang Jie a fost admis la şcoala profesională Ziqiang din Shaanxi pentru a învăţa masajul şi după 3 ani, la absolvire, s-a întors în locul său natal – prefectura Xijie din oraşul Guyuan, regiunea autonomă Ningxia-hui, devenind doctor de masaj la un spital din Xijie. Dar în timpul desfăşurării activităţii sale de medic, Wang Jie a constatat că are prea puţine cunoştinţe în domeniul medicinii şi a luat decizia de a urma cursuri universitare în timpul activităţii.

„Atunci, în întreaga ţară erau admişi numai 20 de studenţi nevăzători. Am fost admis ca student în contul statului."

După ce a absolvit facultatea în anul 1998, Wang Jie a plecat la Shenzhen – o zonă economică specială din sudul Chinei - să-şi găsească norocul. A umblat mult pentru a găsi un loc de muncă. Un patron din Hong Kong l-a apreciat pentru abilităţile lui de masaj şi a vrut să-l invite în Hong Kong pentru a deschide împreună un centru de masaj, oferindu-i chiar 30% din acţiuni. În faţa acestei oferte Wang Jie a ezitat mult timp.

„Îmi aminteam de profesorii care m-au ajutat şi mă gândeam că dacă urmăresc numai pentru mine o viaţă mai bună aş fi fost cam egoist. Trebuie să fac mai mult pentru alţii, să-i ajut pe cei ca mine să-şi schimbe situaţia şi să-i răsplătesc cu recunoştinţă şi cu dragoste pe cei care m-au ajutat." La aceste gânduri, Wang Jie a luat o altă decizie - să se întoarcă în locul său natal. Ajuns acolo, i-a venit ideea de a organiza cursuri de masaj pentru nevăzători. Dar pentru orice afacere trebuie un capital de pornire.

„De ce nu am face un spectacol interpretat de persoane cu handicap pe care să-l prezentăm la un treatru? Pe data de 3 decembrie 1998, Ziua Internaţională a Persoanelor cu Handicap, am prezentat un astfel de spectacol. S-au strâns donaţii în valoare de peste 10.000 de yuani. Asociaţia persoanelor cu handicap din prefectura Xijie a folosit această donaţie drept fond special pentru pregătirea profesională a persoanelor cu handicap."

În aprilie 1999, cursul de masaj pentru persoane cu handicap a început să primească primii elevi. În cele trei luni care au urmat Wang Jie şi-a pus la dispoziţie propriul corp pentru a permite cursanţilor să exerseze. În iulie 2001, în urma eforturilor lui Wang Jie şi cu sprijinul Asociaţiei regionale a persoanelor cu handicap şi al departamentelor muncii şi de protecţie sociale, a fost înfiinţată prima şcoală profesională pentru persoane cu handicap din Regiunea Autonomă Ningxia.

Până în prezent, şcoala a pregătit peste 2.500 de persoane, mai mult de 90% dintre aceştia primind diploma de stat, şi a ajutat la deschiderea a circa 80 de centre de masaj. Zeci de cursanţi ai şcolii au primit propuneri de lucru la Beijing, Shanghai şi Tianjin. Unii prestează servicii chiar şi în Japonia, Singapore şi Australia.

Dragi prieteni, cu aceasta am încheiat ediţia de astăzi a rubricii consacrate minorităţilor naţionale. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin Ting vă mulţumeşte pentru atenţie