Cedai Drolma s-a născut în anul 1937 într-o familie de iobagi din zona tibetană Rikaze. Numele ei în limba tibetană înseamnă „longeviv" şi „fată." Înainte de eliberarea paşnică a Tibetului, Cedai Drolma a avut parte de o copilărie foarte grea.

„ Familia mea era săracă, nu aveam casă, nu aveam pământ. Toate erau ale stăpânului. Duceam o viaţă de iobagi. Munceam, dar viaţa noastră nu era asigurată."

Soarta lui Cedai Drolma a început să se schimbe abia după eliberarea paşnică a Tibetului, în anul 1951. Cedai Drolma a devenit membră a organizaţiei tinerelor femei din Tibet şi participa deseori la activităţile culturale şi la spectacolele artistice organizate de aceasta.

A devenit cunoscută la vârsta de 21 de ani. În anul următor a continuat să-i surâdă norocul. Pentru a pregăti specialişti în muzica tibetană, Conservatorul din Shanghai a hotărât să formeze o grupă pentru minorităţi. Într-una din zilele anului 1958, profesori de la Conservatorul din Shanghai au venit în Tibet pentru a selecţiona studenţi. Performanţele lui Cedai Drolma au fost apreciate şi a fost admisă în mod excepţional, datorită vocii ei.

„Au fost mulţi candidaţi la examen. Am fost propusă de colegii mei han, aceştia recomandându-mă profesorului de la Conservator pentru că aveam o voce frumoasă. Mi s-a cerut să interpretez un cântec. După ce a ascultat cântecul meu, mi-a spus că am trecut examenul."

Datorită vocii ei deosebite, Cedai Drolma a intrat pe poarta Conservatorului din Shanghai. Dar, pentru o fată care a fost la şcoală mai puţin de un an, cursurile universitare de la Conservator s-au dovedit a fi deosebit de dificile. Deşi vocea ei era apreciată de profesori, ea nu ştia să citească, nu avea nicio cunoştinţă de muzicologie, motiv pentru care făcea progrese mici, iar la un moment dat chiar a vrut să renunţe.

„La început nu mă înţelegeam cu ceilalţi studenţi sau cu profesorii, necunoscând limba lor. M-am gândit să mă întorc, nu vroiam să continui. Pur şi simplu, am vrut să plec."

După ce au aflat despre problemele şi intenţia lui Cedai, profesorii ei au adoptat o metodă specială, au început să înveţe limba tibetană şi s-o considere o soră de-a lor. Prin urmare, Cedai Drolma a început să progreseze rapid. În perioada studiilor, ea a interpretat „Cântecul iobagilor eliberaţi", coloana sonoră a unui film documentar.

După aceea, Cedai Drolma a început să interpreteze tot mai multe cântece în limba tibetană. Calităţile speciale ale vocii, căldura şi entuziasmul cu care cântă au impresionat profund publicul. Cântecele interpretate de ea, precum „Un cântec pentru partidul nostru" şi „Beijing, locul sfânt" sunt foarte cunoscute în întreaga Chină, fiind adânc înrădăcinate în sufletul populaţiei. Pentru a participa la dezvoltarea Tibetului, Cedai Drolma a hotărât să părăsească Shanghaiul la terminarea facultăţii, întorcându-se pe meleagurile natale pentru a contribui direct la construcţia Tibetului.

„Fiind o cântăreaţă de etnie tibetană, tot ce am obţinut, stilul meu de interpretare, formarea mea profesională, totul aparţine acestei regiuni, locul în care pot avea un rol mai important."

După ce s-a întors în Tibet, Cedai Drolma a activat în cadrul formaţiei artistice de cântece şi dansuri din Tibet, împreună cu care s-a deplasat în toate colţurile regiunii transmiţând, prin cântecele sale, salutări şi urări de bine păstorilor tibetani. Timpul s-a scurs dar şi acum, după mai bine de 40 de ani, vocea lui Cedai Drolma este la fel de vibrantă. Prin cântecele ei s-a trasat drumul special prin care o fiică de iobagi tibetani a devenit o cântăreaţă de renume şi se omagiază viaţa fericită de astăzi a populaţiei tibetane.

Dragi prieteni, aici se încheie ediţia de astăzi a rubricii noastre consacrate minorităţilor naţionale. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă spune la revedere pe săptămâna viitoare!