Dawa Dondop poate fi văzut în două ţinute. Acasă este de obicei îmbrăcat cu veşminte tibetane tradiţionale. Îşi bea liniştit ceaiul cu unt într-una dintre încăperile spaţioasei sale locuinţe decorate în stil local. De pe balcon poate zări palatul Potala. În biroul său din Lhasa, capitala Regiunii Autonome Tibet, bărbatul de 45 de ani preferă cămăşi albe şi cravate în culori calde. Aici discută animat, într-o atmosferă cosmopolită cu vânzătorii ori cu clienţii care-l caută.

Este un întreprinzător din prima generaţie. Părinţii lui sunt ţărani din estul Tibetului. El a lucrat ca învăţător imediat după ce a terminat şcoala generală. Câştigul lui a fost că şi-a îmbunătăţit nivelul cunoştinţelor de chineză.

În 1983 a şi-a început propria afacere. A cumpărat pe baza unui împrumut fără dobândă un camion cu care s-a apucat cărăuşie. Şi-a vândut după câţiva ani camionul. Un om de afaceri întâlnit întâmplător l-a luat ca asociat. Cota lui: banii de pe camion.

A mers în sudul Chinei. A revenit după o vreme în provincie şi s-a ocupat cu micul comerţ de frontieră. A fost iar în sud, în Hong Kong, în anul 1992. Aici a vândut medicamente tradiţionale tibetane. Pas cu pas a învăţat să negocieze, să întocmească un contract, să-şi stabilească relaţii în lumea afacerilor... A fost pentru el un fel de masterat în economie. Şi a visat tot timpul la ziua când îşi va înfiinţa propria companie.

De fapt, antreprenorul de azi şi-a completat studiile şi pe filieră academică. A devenit licenţiat în economie în 2002. Şi-a împlinit şi visul.

Compania pe care a fondat-o se numeşte „Dashi"(„Da", prima silabă a numelui său, iar „shi" înseamnă „familie" în chineză). Este nu numai fondatorul, dar şi preşedintele companiei. Astăzi este un nume bine cunoscut în lumea afacerilor din Tibet. Firma lui este un conglomerat. Are afaceri cu apă, construcţii de drumuri, turism, ulei comestibil ş.a.

Probabil, cel mai vizibil produs provenit din Tibet în magazinele din marile oraşe chinezeşti este actualmente apa îmbuteliată „5100". Numele îi vine de la altitudinea rezervoarelor de unde este colectată: o zonă protejată cu suprafaţa de 60 kmp la poalele unui gheţar. Are calităţi deosebite şi preţul pe măsură. Întreprinderea furnizoare? „Dashi".

Când s-a dat în folosinţă calea ferată Qinghai-Tibet, primul mărfar pornit din Lhasa transporta, printre altele, ulei comestibil în valoare de 4,14 milioane de yuani (vreo 410.000 euro) marca „Tibet Nature".

„Economisim 70 de procente din cheltuielile de transport în comparaţie cu (transportul cu) camioanele", explica Dawa, căci uleiul respectiv este produs de întreprinderea „Dashi".

Uleiul „Tibet Nature" reprezintă cel mai impoertant produs al firmei.

„Uleiul de nucă pe care-l producem provine de la nuci sălbatici crescuţi la altitudinea de 3700 m. Unii au 100 de ani. Este cu adevărat un unicat. Uleiul nostru de rapiţă conţine 46% ulei de nucă. (...) Numai câteva mărci canadiene se pot compara cu noi în privinţa calităţii", spune Dawa Dondop.

Strategia pentru cele două tipuri de ulei diferă. Cel de rapiţă produs de companie reprezintă o şeptime din producţia regiunii Tibet.

„Nu am de gând să-l promovez în toată ţara, pentru că nu pot face mulţi bani cu el. Dar nici nu renunţ, pentru că 200.000 de ţărani tibetani beneficiază direct sau indirect de pe urma lui", explică patronul.

Alta este povestea cu uleiul de nucă şi cele tămăduitoare. Acestea vizează cu precădere consumatorii cu disponibilităţi financiare, iar profitul adus de ele se ridică la 30% din valoarea lor. Preţurile de desfacere s-au dublat într-un an. Dawa caută colaboratori şi pieţe peste hotare.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.