Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2007-10-25 15:51:13    
Deng Wei, renumit fotograf chinez contemporan

cri-1

Stimați ascultători, în ediția de astăzi a rubricii noastre vă facem cunoscut pe renumitul fotograf Deng Wei.

Deng Wei

De curând au intrat în colecția Galeriei Naționale de Arte Plastice din Beijing peste 100 de opere fotografice realizate de Deng Wei. Este pentru prima dată când această catedrală de arte frumoase din China a colecționat un număr așa de mare de fotografii ale unui artist consacrat. Peste o jumătate din aceste opere donate de Deng Wei reprezintă portrete ale unor celebrități culturale din China, ca și ale unor personalități marcante din lume, incluzându-i pe Desmond Mpilo Tutu, arhiepiscopul sud-african laureat al premiului Nobel, pe George Bush, fost președinte american, pe Doris Lessing, scriitoare din Marea Britanie, pe Lee Kuan Yew, fost premier al Singaporelui și mulți alții. Se pune întrebarea: Cum a putut un om de rând să le aducă pe aceste personalități de vogă în fața obiectivului aparatului de fotografiat?

Lucarea lui

Originar din Beijing, Deng Wei s-a nascut în anul 1959 într-o familie de pedagogi. Vecinii lui erau mai toți, cărturari cunoscuți. De mic copil avea pasiunea pentru pictură. La vârsta de 16 ani a avut fericita ocazie de a deveni ucenicul marelui maestru în pictură tradițională chinezească, Li Keran. Doi ani mai târziu, sub îndrumarea directă a savantului Zhu Guangqian, a început să studieze estetica și filozofia occidentală. În 1978, Deng Wei, trecând cu succes examenul de admitere, a intrat să studieze la Facultatea de artă fotografică a Institutului de Cinematografie din Beijing. În prima fază, când studia arta fotografică, Deng Wei făcea exerciții luându-i drept model pe cei doi dascăli ai lui, Li Keran și Zhu Guangqian. Nu s-a așteptat ca înr-o perioadă de renaștere a culturii și de emancipare a gândirii în care se afla China, studiile sale de portrete să fie solicitate de prieteni până la epuizare. Deng Wei ne mărturisea: (Banda 1)

Lucarea lui

„Pe vremea aceea, imaginea unor personalități de cultură era străină unor oameni, dar ideile și operele lor au fost însușite de mulți care doreau să-le cunoască personalitatea. Și așa mi s-a zămislit în gând o dorință de a-i înfățișa, în felul meu, cu aparatul de fotografiat."

A început să cutreiere toată țara pentru a face portretele fotografice a peste o sută de personalități de cultură. Multe dintre acestea s-au stins din viață nu peste mult timp, dar aparatul lui Deng Wei le-a imortalizat, devenind obiecte de preț din patrimoniul cultural al Chinei. Primul album de fotografie intitulat „Personalități de cultură ale Chinei", realizat de Deng Wei, a apărut în Casa editorială Sanlian Shudian din Hong Kong. Ulterior, filmul „Prinosul tinereții", a cărui imagine a fost realizată de Deng Wei, a stârnit o mare vâlvă, câștigând mai multe premii în țară și peste hotare.

Lucarea lui

În 1989, Deng Wei a decis să pună în aplicare planul de a pleca în lume și să fotografieze personalități de renume mondial. Greutățile în această perioadă au fost inimaginabile. Pentru a agonisi banii necesari realizării acestui plan a muncit din greu, ocupându-se de peste 10 meserii, inclusiv cea de călcător, om de serviciu la hotel, muncitor în serviciile de salubritate publică și hamal. Dar pentru Deng Wei, cel mai greu a fost să aștepte ani de zile ca acele personalități marcante să-i accepte invitația de a le fotografia. În fiecare an trimitea peste 100 de cereri scrise de mână în acest sens. În prima etapă nu a primit nici un răspuns, până când, adresând o solicitare președinției Singaporelui în anul 1991, aceasta a acceptat. După aceea, Deng Wei a încercat și a reușit ca un mare număr de personalități celebre din lume sa-i accepte cererea. Astfel, cunoscuți politicieni, oameni de știință, artiști, exploratori, sportivi din secolul 20 au fost invitați în fața obiectivului aparatului de fotografiat. Până și fostul președinte american, Ronald Reagan, a acceptat să i se facă portretul, după ce Deng Wei a așteptat timp de 8 ani.

Activitatea lui Deng Wei este apreciată de cercul fotografilor din lume drept un act de cutezanță fără precedent în istoria fotografiei. Portretele realizate de el, cu un stil simplu și expresiv, sunt capabile să redea temperamentul specific și lumea sufletească profundă ale personalităților fotografiate. Unii critici spun, că la vizionarea acestor portrete ai impresia că citești o carte, și vizionezi un film artistic. Aceasta se explică prin faptul că înainte de a trece la fotografiere, Deng Wei a făcut laborioase și temeinice pregătiri, inclusiv colecționarea datelor biografice, lucrări publicate, comentarii și relatări, chiar și fotografii ale celor care urmează să fie fotografiați. Deng Wei ne spunea: (Banda 4)

„Când ceream în Marea Britanie viza ca să merg în Africa de Sud pentru a-l fotografia pe arhiepiscopul Desmond Mpilo Tutu, laureat al premiul Nobel pentru pace, mi-am argumentat scopul deplasării ca „pentru a-l fotografia pe Desmond Mpilo Tutu." Mai târziu, arhiepiscopul, profund mișcat de această menționare, mi-a spus: „În țara mea nu mi-a fost recunoscut mult timp nici măcar statutul de cetățean al ei. În schimb astăzi, un cetățean dintr-o altă țară vine în mod special să-mi facă portretul." Sunt doar câteva cuvinte, dar ele ilustrează drumul parcurs de un sud-african pentru libertate și eliberare, reflectând schimbările petrecute în societatea acestei țări."

Deng Wei s-a întors în țară. Activitatea de a fotografia mari personalități din lume s-a încheiat deocamdată, însă continuă seria personalităților de seamă din țara sa. Artistul duce o viață modestă ca să agonisească suficienți bani pentru a porni în noi călătorii. El mărturisea: (Banda 5)

O expoziție de lucrările lui Deng Wei organizată în Britanie.

„De-a lungul anilor, am fotografiat atât personalități de marcă, cât și oameni de rând. Munca asta mă pasionează și mă îndeamnă să iubesc viața. Deoarece fiecare om își are una sau mai multe povestiri ale sale. Aceste povestiri, și inclusiv idei, mi-au pătruns pe nesimțite în cuget. Cele circa 100 de opere donate de mine Galeriei Naționale de Arte Plastice nu reprezintă decât un semn ce va rămâne generațiilor viitoare. Acesta este adevăratul rezultat al muncii mele - din faptele realizate de personalitățile pe care le-am fotografiat, am învățat cum să fiu un om, cum să contribui societății, și nu contează numărul fotografiilor pe care le-am făcut sau cel al cărților pe care le-am publicat."

Pe aceeași tema