În prima lor zi de grădiniţă mulţi copii părăsesc cu greu, cu lacrimi în ochi, casa părintească. Shi Yanlai, conducătoarea unui lanţ de instituţii educaţionale pentru preşcolari, le sugerează părinţilor să aducă împreună cu copilul şi o jucărie favorită a acestuia, o păpuşă, un ursuleţ, o maşinuţă...

„În compania unui obiect familiar, copiii se simt mai puţin intimidaţi de noul mediu", explică ea.

Shi Yanlai este preşedinta Companiei de Tehnologia Educaţiei Roşu, Galben, Albastru. A avut grijă împreună cu colegii ei de peste un milion de copii de la nou născuţi până la vârsta de 6 ani. Dar faptul nu înseamnă că obligaţiile materne sunt mai uşoare pentru această femeie.

Deşi are un titlu de master în psihologia educaţiei şi cariera ei implică studiul educării copiilor, mărturiseşte că nu se pricepe prea bine la gospodărie şi regretă că petrece atât de puţină vreme cu propriul ei fiu, acum în vârstă de 9 ani.

„El (băiatul) nu crede că fac o treabă prea bună", mărturiseşte Shi. De obicei femeia ajunge acasă după ora 8 seara şi poate petrece doar puţin timp împreună cu copilul înainte ca acesta să adoarmă.

„Uneori îi promit că voi veni devreme acasă, dar ajung adesea târziu din cauza şedinţelor."

Îşi cere scuze băiatului în asemenea situaţii şi îi spune să nu înveţe din obiceiul ei rău. Ca o compensaţie, îi spune vreo poveste şi se apucă de treabă numai după ce prichindelul adoarme.

Când l-a născut pe fiul ei, Dongdong, tânăra era foarte dornică să înveţe care este calea potrivită ca să creşti un bebeluş. A căutat cărţi prin librării, dar n-a găsit nimic care să-i folosească.

„Eram cu totul ignorantă în ce priveşte creşterea copiilor sub 3 ani."

Lucra la „Fundazzle", un teren de joacă şi de educaţie a celor mici. De la părinţii – mulţi din clasa de mijloc – ce-şi aduceau oraslele aici a aflat că destui nu aveau de fapt timp să-şi crească copiii. Chinezii se bizuie prin tradiţie pe bunici ori pe bone pentru progeniturile lor până la vârsta de 3 ani. Dar astăzi multe cupluri tinere trăiesc în alte localităţi decât părinţii lor, iar generaţia tânără de la oraşe doreşte să-şi crească copiii într-o manieră mai ştiinţifică.

Mai apare o problemă: politica unui singur copil. Şi totuşi părinţii vor un mediu cu prieteni şi tovarăşi de joacă pentru băieţii şi fetele lor.

Împreună cu o „echipă" de amici a deschis primul centru de „educaţie a bebeluşilor" în anul 1998, la 6 luni după ce a născut. Părinţii îşi aduc copiii la centru pentru ca micuţii să deprindă anumite priceperi, să vorbească corect, să danseze, să facă anumite treburi simple...

Afacerea a progresat repede. La finele lui 2006 avea deja în subordine 150 de asemenea centre, plus 6 grădiniţe sub emblema Roşu, Galben, Albastru. Va ajunge la 200 de centre anul acesta şi intenţionează să deschidă grădinţe sub îndrumarea ei chiar şi peste hotare.

„Să fii primul pe piaţă este o provocare. Dar cei care supravieţuiesc se dezvoltă", spune Shi.

Educatoarea atâtor micuţi se descrie pe sine drept o persoană perseverentă. Lucrează până pe la două noaptea şi poate fi găsită în biroul ei înainte ora nouă dimineaţa. Îi place să citească, mai ales literatură pedagogică, filozofie şi cărţi de management, dar şi să călătorească. Tocmai şi-a încheiat disertaţia pentru un nou titlu de master în management la universitatea Tsinghua de la Beijing. Crede că cheia succesului constă în perseverenţa de a face ceea ce te interesează, iar bucuriile trebuie împărtăşite.

Compania pe care o conduce caută să-i determine pe copii să cunoască bucuria şi succesul. Iar Shi se vede femeie acasă şi bărbat la locul de muncă.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă săptămâna viitoare la aceeaşi rubrică.