Pentru foarte mulţi oameni scena înseamnă o fabrică de staruri. Aici este platforma de lansare a fetelor frumoase şi băieţilor chipeşi. Ce se întâmplă când în faţa spectatorilor apare o femeie mărunţică, mai puţin atrăgătoare şi pe deasupra având numai o mână?

Zhang Xianhui cântă de obicei pe străzile din orăşelul Lianshan, aflat în provincia sud-vestică a Chinei, Sichuan. O cunosc toţi localnicii. Nu numai pe femeia ciungă, dar şi pe cele două gemene adoptate de aceasta, ca şi pe restul familiei cântăreţei fără un braţ.

Are 28 de ani şi cântă pe străzi din 1998. În octombrie anul trecut a participat la un concurs TV cu mare priză la publicul chinez, în care se întrec solişti vocali. Concursul s-a desfăşurat la Beijing. A câştigat atunci un premiu care a bucurat-o mult. După aceea s-a întors în orăşelul ei, alături de cei dragi: soţul, băieţelul lor şi, aşa cum menţionam, cele două gemene adoptate.

Toţi trăiesc într-o locuinţă închiriată în suburbii, cam la 20 km de oraş. Pentru că fetele trebuie să meargă la o şcoală din oraş (sunt în clasa a VI-a), acestea stau mai mult aici, la părinţii femeii.

De fapt Zhang Xianhui le vede zilnic, pentru că în fiecare zi merge în oraş ca să cânte. O însoţesc soţul şi băieţelul. „Scena" lor este strada şi de aici îşi câştigă existenţa. În funcţie de sezon şi de locul ales, ca şi de alte împrejurări, familia cântăreţei ambulante câştigă într-o lună între 500 şi 1000 de yuani (50-100 euro).

Diferenţa e că acum o cunosc mai mulţi oameni. Unii îi zic „Starul Special", dar femeia spune cu modestie că nu este o stea, ci doar o cântăreaţă pe străzi, care cântă melodii ca să-şi susţină familia şi să aibă cu ce plăti taxele şcolare ale fetelor „ei".

Pe când avea 4 ani, Zhang şi-a pierdut braţul drept într-un accident de tractor. S-a adaptat situaţiei şi a învăţat cum să trăiască o viaţă normală, la fel ca oamenii cu două mâini. Poate chiar să folosească andrelele şi să tricoteze pulovere.

A fost mereu o persoană activă, chiar o sportivă cu performanţe la activ. A câştigat două medalii de bronz în 1994 la un concurs internaţional de anvergură pentru persoanele cu handicap. Una pentru săritura în lungime şi alta la cursa de 100 m.

A absolvit liceul în 1998. A căutat apoi de lucru, dar n-a găsit. La întâlnit pe Pu Hengfu, cântăreţ pe stradă, şi el o persoană cu handicap. Acesta adoptase două gemene, care aveau pe atunci 4 ani. Neavând altceva de făcut, Zhang a învăţat să cânte de la Pu. Curând şi-a dat seama că avea chemare pentru muzică.

Cei doi cântau pe străzile mai circulate din oraşele din preajmă. Apoi s-au dus şi în localităţi mai îndepărtate ale provinciei. Deşi tânăra n-o ducea deloc bine, i s-a făcut milă de cele două fete, pe care le-a îndrăgit de cum le-a văzut. Considera că nu este deloc bine pentru două copile cu vârsta atât de fragedă să hoinărească într-una dintr-un loc în altul. Cât de des putea le aducea la ea acasă şi le purta de grijă ca şi cum ar fi fost chiar fetele ei.

Pu s-a făcut nevăzut în anul 2002 şi cele două fetiţe au rămas ale nimănui. Femeia, care se ataşase puternic de ele, s-a hotărât să le adopte şi să le asigure un cămin.

Cu doi ani mai devreme, pe când dădea unul din spectacolele ei obişnuite pe o stradă din Nanchong, unul din oraşele provinciei Sichuan, l-a întâlnit pe Zhang Ronghong. (Numele identice de familie reprezintă o coincidenţă; în China soţia nu-şi schimbă numele după al soţului.) Bărbatul a crezut la început că persoana care cânta era tot un bărbat. Femeia avea părul tuns scurt şi purta un costum bărbătesc. Abia după 3 zile cel care avea să-i devină soţ a înţeles că avea de-a face cu o femeie. O lună mai târziu se căsătoreau şi după 3 ani (în 2003) femeia dădea naştere unui băieţel.

Cum a devenit Zhang cunoscută puteţi afla peste o săptămână. Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie.

Cântăreaţa infirmă

Vă vorbeam în urmă cu o săptămână despre Zhang Xianhui, femeia cu un braţ care cântă pe străzi ca să-şi întreţină familia. În toamna anului trecut a câştigat un premiu la un concurs naţional organizat de televiziune.

Nu este uşor să creşti 3 copii. Pentru ca lucrurile să meargă mai bine, femeia l-a convins pe soţul ei să renunţe la serviciul pe care-l avea într-o companie de decoraţiuni interioare şi s-o însoţească la spectacole. Ea cântă, iar el se ocupă, ca să zicem aşa, de regia tehnică: instalează şi reglează CD playerul, microfonul şi cele două boxe, care împreună cu cele câteva CD-uri pentru fond muzical formează toată zestrea lor tehnică. Mai nimic, dar pentru ei acestea sunt un adevărat tezaur, cărat dintr-un loc în altul cu ajutorul unei camionete.

Să cânţi ca să ai ce mânca nu-i un lucru prea lesnicios. De multe ori cei doi se scoală în zori şi ajung înapoi acasă noaptea târziu. Câştigul, aşa cum spuneam, rareori depăşeşte 1000 de yuani într-o lună. Au închiriat o casă aşa de departe tocmai ca să cheltuiască mai puţin.

Dar cei care se adună s-o asculte pe cântăreaţă îi apreciază melodiile. Iar cea mai mare răsplată, consideră femeia, este faptul că fetele şi băiatul se poartă frumos. Rareori îşi muştruluieşte copii, dar este destul de severă. Cum se întoarce acasă, prima grijă este să afle ce au mai făcut fetele la şcoală şi dacă şi-au terminat toate temele pentru ziua următoare.

De fapt, la un moment dat Zhang Xianhui s-a gândit să le dea pe fete în grija unei familii mai bine situate sau poate la un orfelinat, de teamă că sărăcia ei le va împiedica mai târziu să-şi continue studiile. Dar când a venit o femei ca să discute despre adopţie, niciuna din cele două fete n-a vrut să plece de lângă mama lor adoptivă.

Una din ele se confesa reporterului venit să scrie un articol despre viaţa acestei familii:

„Acum nu suntem bogaţi, dar sunt sigură că lucrurile vor merge mai bine prin eforturile noastre. Aş vrea să devin medic şi să cumpăr o casă mare pentru mama ca să se bucure de bătrâneţe."

Femeia a aflat că aveau loc audiţii pentru recrutarea candidaţilor la concursul muzical cu ecou naţional „Visează China". Ar fi fost o ocazie să dobândească faimă şi să câştige o sumă însemnată de bani, de folos copiilor, gândea ea. S-a hotărât să participe, fiindcă înscrierea era fără restricţii. Când le-a comunicat celorlalţi membri ai familie intenţia ei, gemenele, care de altfel nu ştiu prea multe despre asemenea manifestări, s-au arătat foarte entuziasmate de perspectiva deplasării la Beijing şi a apariţiei pe micul ecran. Dar soţul, mai realist, a întrebat:

„Şi dacă pierzi?"

„Încerc din nou", a venit răspunsul.

Zhang s-a calificat, dar n-a ajuns în finală. Juriul i-a spus că vocea îi sună nervos şi expresia ei artistică nu-i este suficient de profesionistă. Se gândea că i s-a năruit visul şi altă şansă nu mai are.

A apărut totuşi o luminiţă la capătul tunelului. Un membru al juriului, Li Yong, organizator al altui concurs muzical de renume în China, „Extraordinarii 6 + 1", a invitat-o să participe la concursul său. O ştia mai de mult dintr-o emisiune TV şi fusese mişcat de dragostea ei pentru copii.

Zhang s-a pregătit la Beijing o săptămână cu profesionişti din CCTV (televiziunea centrală) înainte să apară pe scenă. S-a machiat atunci pentru prima dată. A cântat bine şi a lăsat o imagine frumoasă, fiind acompaniată de o formaţie pop mult îndrăgită de tineri. Spectatorii au fost profund mişcaţi aflând povestea cântăreţei fără un braţ, spusă de organizatorul întrecerii. Pe chipul femeii nu prea arătoase se prelingeau lacrimi. De bucurie. Îşi împlinise un vis şi spera că într-o zi şi copiii ei şi le vor realiza pe ale lor.

Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.