Bătrânul Jing Kui face în fiecare dimineaţă o plimbare prin hutongurile (ulicioarele tradiţionale) din cartierul Houhai de la Beijing. Când se întoarce în căsuţa lui de cărămidă roşie, întâi îşi întoarce vechiul ceasornic, mereu în urmă cu 5 minute, dar un companion nelipsit pentru cea mai mare parte a vieţii stăpânului său de 93 de ani.

Jing Kui este de meserie frizer. Cu aceasta s-a ocupat mai toată viaţa, mai exact 78 de ani. De multe decenii şi-a oferit serviciile direct la domiciliile clienţilor. Aceasta şi explică plimbările lui matinale.

„Aveam peste 400 de clienţi. Cei mai mulţi au murit", spune bătrânul cu privire încă ageră şi mâini sigure.

Ceea ce-l distinge de alţi oameni de vârste apropiate este faima de care se bucură de relativ puţină vreme. Aceasta se datorează faptului că el este un... star cinematografic. A jucat rolul principal în filmul reconstituire (docudramă) Bătrânul bărbier, care a fost încununat cu premiul Păunul de Aur la a 37-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film din India.

Rolul i s-a potrivit de minune, căci de fapt nu făcea altceva decât să întruchipeze un om din breasla lui. Renumele i-a adus puţine schimbări în viaţă. De fapt, continuă să trăiască exact ca înainte, doar că clienţii pe care-i servea de obicei, acolo unde se află acuma, nu mai au nevoie de serviciile lui.

Jing a avut ocazia să vadă multe schimbări în stilul frizurilor de-a lungul vieţii. Bărbaţi cu cozi împletite pe spate şi cu jumătate de ţeastă rasă nu erau ceva neobişnuit pe străzi când era copil, în ultimii ani de domnie a dinastiei Qing. De atunci s-au succedat multe tunsori şi pieptănături impuse de modă ori de împrejurări. De asemenea i-ai trecut prin mâini multe feluri de bani ce reprezentau plata serviciilor lui. 

„Sunt cel mai bătrân şi am lucrat cel mai mult", spune el cu mândrie.

A devenit ucenicul unui bărbier pe când avea 16 ani. Viaţa nu era deloc uşoară. Muncea din greu şi nu era prea sigur de ziua de mâine. Trebuia să-i servească pe clienţi chiar şi în vremea mesei de prânz (îndeobşte respectată aproape cu religiozitate în China). Bătrânul îşi aminteşte că nu o dată era nevoit să-şi pună castronaşul cu mâncare deoparte ca să ia în primire vreun client.

Şi-a deschis în anii '30 propria lui frizerie pe lângă Di'anmen (în partea de N a capitalei). După vreo 10 ani şi-a mai deschis una în vecinătatea universităţii Tsinghua, unde avea mai mult de 20 de lucrători şi ucenici. Profesia i-a oferit prilejul să cunoască şi bogătaşi, şi săraci, şi destui oameni însemnaţi ai acelor vremuri, alături de oamenii de rând care treceau pragul atelierului său.

„Îi tratam pe toţi egal. Nu arătam unora dispreţ. În frizeria mea toţi erau la fel."

A învăţat să fie „om de lume", cam viclean.

„N-aş fi putut trăi până azi dacă n-aş fi vorbit potrivit cu ocaziile."

În anii '50 magazinul i-a fost luat. Atunci a început să ofere servicii la domiciliile clienţilor.

În 2001 CCTV (televiziunea naţională) a realizat un documentar despre el: Uncheaşul Jing şi clienţii săi. Regizorul Hasi Chaolu l-a văzut şi a rămas cu imaginea lui în minte. La găsit pe bătrân şi l-a convins să joace în filmul pe care-l proiecta (Bătrânul bărbier). Mai mult, scenariul a fost făcut abia după discuţiile cu Jing Kui.

Filmările au durat 4 luni. Bătrânul a fost foarte îngrijorat când a înţeles că nu e vorba doar de a înregistra ce spune şi ce face el de obicei. Trebuia să înveţe replicile scrise de alţii. A făcut un efort deosebit ca să le memoreze. Şi a reuşit foarte bine.

„Mă îngrozeam că voi strica filmul", spunea cel ce continuă să ducă o viaţă liniştită, separat de cei 6 copii ai săi, ca să nu-i dreanjeze. Poartă aceeaşi vestă ca în film şi gândeşte că fiecare om trebuie să vină pe lume curat şi s-o părăsească la fel.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă săptămâna viitoare la aceeaşi rubrică.