Continuăm astăzi paşii prin biografia unui nonagenar, cărturar renumit în patria sa şi peste hotare.

Când s-a încheiat Războiul de Rezistenţă împotriva Agresiunii Japoneze (1937-1945), a avut misiunea să recupereze obiectele de artă jefuite de japonezi şi germani din palatul imperial de la Beijing, „una din cele mai importante însărcinări duse la îndeplinire pentru ţară", aşa cum menţiona el. Oraşul Interzis, cum este îndeobşte cunoscut palatul imperial devenit între timp muzeu, tezaurizează valori artistice create de-a lungul a multe secole. Wang a îmbinat expertiza cunoscătorului cu abilităţile detectivului şi calităţile diplomatului. A recuperat între 2000 şi 3000 de piese, unele considerate unicate.

După ce un an a studiat – acesta e cuvântul! – muzeele de istorie şi de artă din SUA şi Canada, revenit în ţară în 1949, şi-a dorit să devină pentru restul vieţii curator în muzeul ale cărui piese le recuperase. Dar în 1953 este acuzat pe nedrept, dat afară şi deţinut pentru câteva luni. În 1957 a fost etichetat „de dreapta", un stigmat pe atunci, de care s-a eliberat 21 de ani mai târziu. Între timp petrecuse şi 4 ani de muncă forţată la ţară, într-un sat din provincia Hubei, în timpul Revoluţiei Culturale. A trecut peste toate umilinţele, susţinut fiind mai ales de soţia lui. Pentru că nu a renunţat niciodată la studii, Yuan Quanyou, soţia, l-a ajutat desenând nenumărate schiţe însoţitoare ale textelor scrise de acesta.

În 1985 era premiat de Ministerul Culturii, fiind considerat una din cele mai distinse personalităţi în domeniul culturii, istoriei şi studiilor muzeografice. Ulterior a devenit membru al Institutului Central de Cercetare a Culturii şi Istoriei, instituţie prestigioasă în domeniul respectiv. A obţinut şi onoruri şi responsabilităţi politice, fiind ales membru în Comitetul Naţional al Conferinţei Politice Consultative.

În prefaţa la volumul său Tezaure păstrate în atelierul Pinii Gemeni scria că în vremurile grele „aveam încredere că în 10, 20 sau 30 de ani vom putea înfăţişa ceva care să fie considerat demn de luat în seamă şi că vom putea beneficia de judecata corectă şi imparţială a oamenilor." Nu ştii ce să admiri mai întâi: puterea de a depăşi dificultăţile, tenacitatea în activtatea de cercetare, încrederea în semeni... Putem constata că Wang Shixiang şi soţia lui nu s-au înşelat continuând pe calea lor.

Se cuvine să le admirăm şi generozitatea. Înaintând în vârstă, ei au ajuns la concluzia că valoroasa lor colecţie de piese clasice de mobilier ar fi mai bine îngrijită, dacă ar rămâne pe mâna unor experţi. În 1993 au donat Muzeului Shanghai întreaga colecţie, de o valoare cu adevărat extraordinară, adunată pe parcursul a mai bine de 50 de ani. Iar în 2003 au scos la licitaţie printr-o firmă specializată 140 de obiecte de artă adunate în atelierul Pinii Gemeni, exact acelea prezentate în detaliu în cartea abia menţionată. Tranzacţia a adus o sumă considerabilă, donată şi aceasta proiectului Speranţa pentru a ajuta alţi copii din familii nevoiaşe să se împărtăşescă din lumina ştiinţei şi culturii şi să-şi completeze educaţia. Merită să cugetăm adânc asupra noţiunii de bogăţie. Wang Shixiang şi soţia lui sunt doi oameni extrem de bogaţi! Au mai mult decât au nevoie, iar tot ce le prisoseşte ia drumul ajutoarelor pentru cei în dificultate.

„Valoarea vieţii unui om nu constă în ce posezi, ci în ce respecţi, te bucură şi descoperi, cercetezi şi înalţi spre cunoaştere, astfel încât să ajuţi la dezvoltarea ulterioară a culturii." Este un punct de vedere al acestui bătrân, credm noi fericit, la care aderăm.

Realzatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie. Pe săptămâna viitoare.