Pictor, eseist, profesor. Tablourile lui au însemnat schimbarea la faţă a picturii chineze în secolul recent încheiat. A îmbinat în lucrările sale tradiţia chinezească şi tehnicile picturii abstracte europene. Este unul dintre puţinii artişti chinezi bine cunoscuţi lumii occidentale şi primul pictor din ţara sa care, trăind încă, şi-a văzut creaţiile expuse la British Museum. Pseudonimul cu care şi-a semnat lucrările a fost Tu. Numele real este Wu Guanzhong şi s-a născut în august 1919 în localitatea Yixing din provincia chineză Jiangsu.

Fiu de cadre didactice, n-a ascultat de dorinţa tatălui său de a deveni şi el dascăl. Îndrăgostit de literatură, urmează totuşi o facultate tehnică după absolvirea uneia pedagogice. Întâlnirea cu un student la arte îi revelează faptul că există şi „şcoli" unde se învaţă crearea frumosului. Abandonează domeniul realist şi în 1935 îl găsim înscris la Colegiul de Artă din Hangzhou. Studiază atât pictura occidentală, cât şi pe cea chinezească. Devine un admirator îmflăcărat al operelor lui van Gogh şi ale lui Cezanne. Îşi alege pseudonimul Tu în 1938, pe care îl va aplica pe toate picturile sale.

După absolvirea colegiului de arte plastice continuă să studieze: literatura chineză, limba franceză, istoria. 4 ani mai târziu, în 1948, i se oferă o bursă la Ecole Nationale Superieure des Beaux-arts de la Paris. Studiază mai ales arta modernă, încercând să-i pătrundă subtilităţile, tehnicile variate de expresie, noutatea formelor, percepţia acută a lumii şi abstractizarea mesajelor. Revine în ţară în vara lui 1950 şi-şi dedică viaţa artei din patria sa.

Devenit profesor la Academia Centrală de Artă de la Beijing, îi încurajează pe studenţi să-şi creeze o manieră proprie desenând atât în stil tradiţional chinezesc, cât şi în cel occidental. Dar viziunea lui a intrat în conflict cu realismul socialist de inspiraţie sovietică, doctrină dominantă în estetica vremii. Este violent criticat şi în 1953 este exclus de la instituţia amintită, dar primeşte un post la Facultatea de Arhitectură de la Universitatea Tsinghua. S-a bucurat de schimbare, pentru că aceasta a fost însoţită de aprecierea a ceea ce făcea şi de o nouă viziune artistică. Se orientează de la portret spre peisaj.

Deşi anterior preda pictura tradiţională, acum combină tehnicile picturii în tuş cu acuarela occidentală, integrând conceptele artistice orientale în tiparul şi disciplina proprii picturii lumii vestice. Combinaţia, plus talentul, îi asigură renumele de maestru al peisajelor în acuarelă din China. În timpul Revoluţiei Culturale (1966-1976) este silit să lucreze la o fermă. Are voie să picteze numai duminica. Se concentrează asupra frumuseţii formelor şi realizează o serie de picturi inspirate de lumea satelor din nordul ţării. În aprilie 1973 este adus împreună cu alţi artişti să picteze interioare de restaurante şi hoteluri. I se cere să folosească tuşul. Dar el consideră că este imperativ să se folosească culorile de ulei pentru a moderniza şi a înălţa pe o nouă treaptă pictura chinezească. Experimentează din nou, combinând tehnici specifice desenului în tuş cu acelea proprii picturii în ulei. De multe ori face acelaşi tablou în ambele maniere pentru a se convinge care este formula cea mai reuşită.

La începutul anilor '80 pictează „Marele Zid" la hotelul Xiangshan din Beijing. Lucrarea marchează trecerea spre o reprezentare semiabstractă, cu un zid parcă în mişcare, sucindu-se în volute. Mulţi au socotit că a mers prea departe. El, că lucrarea era imatură. Dar opinia lui fermă a rămas că responsabilitatea unui artist este să lupte împotriva conservatorismului şi îngustimii de vederi.

Ideile sale despre pictură sunt poate cel mai bine exprimate de eseurile „Frumuseţea formei în pictură" şi „Despre frumuseţea abstractă",scrise de el. Scrierile au generat dezbateri aprinse ce au condus la liberalizarea ideilor în plastică, despre arta abstractă şi raporturile dintre conţinut şi formă. Wu are şi alte idei, dar susţine că ele vor putea fi publicate numai după moartea sa.