Zhang Zhongxing, expert în limba, literatura şi cultura Chinei, şi-a trăit viaţa redactând manuale şi creaţii artistice în domeniile tocmai menţionate. De asemenea, a făcut studii de logică şi filozofie. Se numără printre foarte puţinii savanţi din China care cunosc în profunzime atât gândirea filzofică a ţării sale, cât şi pe cea occidentală.

Datele seci vorbesc de un nonagenar, care tocmai s-a stins din viaţă. Zhang Zhongxing s-a născut în 1909 într-un sat din provincia Hebei. Elev sârguincios, a izbutit apoi să fie admis la Beida (prestigioasa Universitate Beijing). După absolvire, în 1935, a predat 16 ani în diverse şcoli şi universităţi până când s-a angajat editor la Editura Educării Poporului. Şi-a petrecut timpul citind clasicii chinezi şi despre limba, literatura şi cultura ţării sale. S-a înfruptat din înţelepciunea confuciană, daoistă şi budistă; dar a făcut lecturi şi din filozofii englezi Roger Bacon şi Bertrand Russel, fiind, aşa cum arătam, unul din puţinii chinezi cunoscători în profunzime ai sistemelor filzofice europene. Şi a scris. Cărţi, studii, articole... Câteva volume: „Incursiuni în limba chineză arhaică", „Pezii şi poeme cântate din China antică", „Budismul şi literatura chineză", „Un profan despre zen."

Născut în ultimii ani ai imperiului, format în perioada Republicii China şi unanim apreciat mai ales în anii noii Chine de după 1949, a cunoscut îndeaproape tumultul cu toate suişurile şi coborâşurile atâtor ani. N-a umblat după bani ori faimă; s-a concentrat asupra propriilor studii şi lucrări. Astăzi este apreciat drept unul din cei mai de succes prozatori contemporani. Gustate de public, cu un stil elegant, în linia clasicilor, multe din scrierile sale au fost repetat reeditate. Cea mai apreciată rămâne „În acord cu natura", o carte de filozofie.

Dacă vorbim despre o viaţă frugală, putem reţine că abia în 1995 a avut locuinţa lui într-o suburbie a capitalei. A utilat-o cu strictul necesar, insistând – după cum spun prietenii – că o casă prea comfortabilă l-ar fi distras de la munca lui. Pentru că, deşi la o vârstă atât de înaintată, continua să creeze. Văzându-l pe stradă l-ai fi crezut un bătrânel îmbrăcat modest ieşit după cumpărături sau la plimbare.

Chinezii – şi nu numai – socotesc că literaţii sunt plini de sensibilitate. Zhang preţuia mai mult decât orice viaţa şi iubirea dintre un bărbat şi o femeie. De mult a avut o relaţie cu Yang Mo, autoarea romanului „Cântecul tinereţii". Dar cei doi „au urmat căi diferite" şi s-au despărţit. În schimb legătura cu soţia sa, Li Zhiluan, cunoscută ulterior, a rezistat 5 decenii. O numea „sora lui mai mare", în semn de afecţiune şi respect. În fapt, era cu o lună mai vârstnică decât el şi i-a fost muză şi personaj al unor creaţii în versuri. Zhang Zhongxing a fost omul mai multor pasiuni. A iubit şi a studiat caligrafia. A expus chiar lucrări caligrafice alături de artişti ca Qi Gong şi Ouyang Zhonshi. A colecţionat tuşiere tradiţionale chinezeşti, mici opere de artă mult diferite de obiectele numite la fel în România. A lăsat în urmă obiectele de artă adunate sau făcute de mâna lui, ca şi zecile de volume publicate într-o viaţă de modest editor. Omagiindu-i pios modestia, realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă săptămâna viitoare.