În munţii înalţi din provincia Yunnan, situată în nord-vestul Chinei, trei râuri - Jinsha, Nujiang şi Lancang –, care izvorăsc din Platoul Qinghai-Tibet, curg aproape parallel, de la nord la sud, pe o lungime de circa 170 km. În linie dreaptă, distanţa dintre râurile Jinsha şi Lancang este de 66 km, iar cea dintre Lancang şi Nujiang de mai puţin de 19 km.

Zona Celor Trei Râuri are o suprafaţă de circa 1,7 milioane de hectare, aici aflându-se 9 rezervaţii naturale şi 10 obiective turistice cunoscute aparţinând oraşului Lijiang, districtului autonom Tibetan Diqing şi districtului autonom Nujiang Lisu. Poziţionată la întâlnirea a trei regiuni geologice mari – Asia de Est, Asia de Sud şi Platoul Qinghai-Tibet, zona este reprezentativă pentru formele solului alpin şi evoluţia acestora.

Sanjiang este un veritabil muzeu care dezvăluie diversitatea geologică a ultimilor 40-50 milioane de ani, alături de coliziune dintre platourile indian şi eurasiatic şi ridicarea platoului tibeatn şi al lanţului muntos himalayan.

Fiecare tip de peisaj din emisfera nordică, altul decât deşertul, poate fi găsit aici, inclusiv munţi acoperiţi de zăpadă şi gheţari.

Regiunea are 118 de vârfuri muntoase de cel puţin 5.000 metri altitudine acoperiţi de zăpadă, de diverse forme. Alături de aceştia, există aici sute de hectare de pădure încă neatinse de civilizaţia industrială umană şi sute de lacuri glaciare.

Cel mai înalt vârf muntos are 6.740 metri şi este denumit Muntele Meili, având gheţari cu o vechime de 10.000 de ani. Acesta este considerat a fi cel mai frumos gheţar musonic, remarcabil pentru altitudinea joasă până la care coboară, circa 2.700 metri. Timp de mii de ani, meili a fost considerat de tibetani drept un munte sfânt. Până în prezenta s-a păstrat tradiţia ca ei să ceară permisiunea înainte de a merge pe acest munte.

Formele diverse pitoreşti ale solului Danxia de pe munţii Laojun din zona Lijiang Area, sunt cele mai mari forme geomorfologice din China.

Primul între cele 17 zone importante pentru biodiversitatea lor din China, acest loc este considerat de importanţă mondială. Deşi reprezintă mai puţin de 0,4% din suprafaţa ţării, regiunea este gazda a peste 20% din cele mai importante specii de plante din ţară şi 25% din speciile de animale.

În prezent, regiunea este locul în care trăiesc 77 animale protejate la nivel naţional, printer care maimuţa galbenă din Yunnan, antilopa, leopardul de zăpadă, tigrul bengalez şi cocorul cu gâtul negru. De asemenea, aici cresc 34 tipuri de plante protejate la nivel naţional, printre care bradul chinezesc, feriga şi tisa chinezească.

În fiecare an, la venirea primăverii, regiunea devine o mare de flori. Există circa 200 de soiuri de azalee, aproape 100 de tipuri de genţiene şi primule.

În acelaşi timp, regiunea este locuită de 16 grupuri entice, una dintre zonele din lume unde diferite feluri de oameni, limbi, convingeri religioase şi obiceiuri de viaţă coexistă în armonie.

În 1985, un oficial al UNESCO a descoperit acest ţinut pe baza unor imagini scanate din satelit. În 1988, zona Celor Trei Râuri Paralele a fost declarată o atracţie care se bucură de cea mai mare atenţie din partea organismelor specializate naţionale.

La 2 iulie 2003, această zonă a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial ca prorietate naturală, la cea de-a 27-a se siune a Comisiei pentru Patrimoniul Mondial a UNESCO.