Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2005-12-15 19:43:56    
Șaizeci de ani de la victoria poporului chinez în războiul de rezistență împotriva agresorilor japonezi

cri-1

Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la victoria poporului chinez în războiul de rezistență împotriva agresorilor japonezi, care a durat între iulie 1937 și august 1945. Acesta a fost primul război de eliberare națională din ultimii peste 100 de ani, în care poporul chinez a obținut o mare victorie împotriva agresorilor externi.

La 18 septembrie 1931, armata japoneză a lansat un atac asupra garnizoanei Beida, în provincia Liaoning din nord-estul Chinei, ocupând în patru luni cele trei provincii din această parte a Chinei – Liaoning, Jilin și Heilongjiang.

În seara zilei de 7 iulie 1937, forțele japoneze au atacat pe neașteptate unitățile militare chineze staționate în orașul Wanping, de lângă Podul Lugou (Podul „Marco Polo"), aflat la vreo 20 de km în partea de sud-vest a orașului Beijing, riposta forțelor chineze fiind dură. Acesta este cunoscut în istoria Chinei ca „Incidentul de la Podul Lugou", care a marcat prologul războiului de rezistență a poporului chinez împotriva agresorilor niponi.

Întregul război poate fi împărțit în trei etape. Prima, între iulie 1937 și octombrie 1938, este etapa de defensivă strategică. În această perioadă, în septembrie 1937, s-a format frontul unit național al P.C.Chinez și Partidului Kuomintang împotriva agresorilor japonezi.

Între octombrie 1938 și decembrie 1943 a fost etapa a doua, a confruntării strategice. În această etapă, Wang Jinwei, comandantul aripii projaponeze din guvernul guomindanist, a capitulat în mod deschis, iar liderul Partidului Kuomingtang, Jiang Jieshi a promovat o politică de „rezistență pasivă și combatere activă a comuniștilor". P.C.Chinez a promovat o politică de dezvoltare a forțelor progresiste, de câștigare a forțelor neutre și de izolare a forțelor încăpățânate", conducând armata și poporul să dea o rezistență dârză pe de o parte, iar pe de alta să respingă campaniile anticomuniste lansate de Guomindang.

Din ianuarie 1944 până în august 1945, războiul a intrat în cea de-a 3-a etapă, cea a contraatacurilor strategice. Forțele conduse de P.C.Chinez au lansat ofensive în diferite regiuni ale țării, obținând o serie de victorii importante.

La 8 august 1945, guvernul sovietic a declarat război Japoniei, trimițând Armata Roșie în regiunile din nord-estul Chinei. La 15 august 1945, împăratul japonez Hirohito a anunțat capitularea necondiționată a Japoniei, iar ceremonia de semnare a capitulării Japoniei a avut loc pe ziua de 2 septembrie 1945 pe un vas american acostat în Golful Tokyo din Japonia. Războiul de rezistență împotriva agresorilor japonezi s-a încheiat victorios pentru China. Guvernul chinez a declarat ziua de 3 septembrie Ziua victoriei în războiul de rezistență împotriva agresorilor japonezi.

Pe întreaga perioadă a războiului, armata chineză a scos din luptă peste 1.500.000 de militari japonezi și 1.280.000 de militari ai armatei-marionetă.

Pe de o parte, poporul chinez a suferit pagube umane și materiale uriașe. Armata japoneză a ocupat la un moment dat 26 de provincii, peste 1500 de orașe și județe din țara noastră, totalizând o suprafață de peste 6 milioane kmp. În urma aplicării politicii de „jefuire totală, incendiere completă și ucidere a tuturor" efectele au fost moartea și rănirea a peste 35 milioane de militari și civili chinezi. După ocuparea orașului Nanjing, armata japoneză a ucis în ziua de 13 decembrie 1937 peste 300.000 de civili și militari luați prizonieri în oraș. Armata japoneză a mai folosit în război arme chimice și biologice. Pierderile materiale suferite de China au însumat peste 560 miliarde de dolari americani.

Războiul de rezistență al poporului chinez s-a bucurat de solidaritatea și sprijinul multor țări și popoare. Jurnaliști, doctori, profesori, ingineri și militari din multe țări au venit în China pentru a ajuta poporul chinez. Printre ei se numără și medicii români David Iancu și Bucur Clejan, care au venit în 1939 în țara noastră ca membri ai unei echipe medicale internaționale și au salvat viața multor soldați chinezi răniți în lupte.

Chu Qunli