Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2005-09-26 16:15:21    
Minoritatea Yao

cri-1

Etnia Yao este una dintre cele 55 de minorități naționale din țara noastră. Are o populație de circa 2.637.000 de oameni. În istorie, această etnie a avut mai multe denumiri - „mian", „jinmen", „panyao", „shanziyao" etc. După proclamarea Chinei Noi, membrii acestei etnii au avut o denumire unică, aceea de Yao. Ei locuiesc în principal în zonele montoase din regiunea autonomă Guangxi-zhuang și provinciile Hunan, Yunnan, Guangdong și Guizhou. Folosesc limba proprie, având mai multe dialecte, unele dintre ele nu pot fi înțelese chiar și în interiorul etniei. Nu au însă o formulă scrisă a limbii lor, pentru scris folosind limba chineză.

În legătură cu proveniența acestei etnii, există mai multe variante, majoritatea considerând că s-a format din urmași ai mai multor triburi din această zonă și amestec cu alte etnii.

Odată cu unificarea Chinei de către primul împărat din dinastia Qin (221 i.e.n. -206 i.e.n), au fost trimiși din centrul țării un mare număr de chinezi în aceste zone, aducând cu ei tehnologii și utilaje avansate de producție, care au contribuit la dezvoltarea producției din aceste zone. Neputând suporta asuprirea dominației feudale, o parte din această etnie a plecat în zonele de graniță cu Vietnam, Laos și Thailanda și apoi din aceste țări au fugit în Statele Unite, Franța și Canada.

Zonele populate de etnia Yao au cunoscut o mare dezvoltare după proclamarea Chinei Noi. În anii 50 și 60 ai secolului trecut, au fost înființate 12 județe autonome ale etniei Yao din zonele populate de membrii Yao în provinciile Guangxi, Guangdong, Hunan și Yunnan și alte peste 200 de sate autonome ale acestei etnii în alte zone unde populația acestei etnii este mai redusă.

În urma dezvoltării din ultimii câteva zeci de ani, zonele populate de această etnie au cunoscut o mare dezvoltare din toate punctele de vedere. Concomitent, și nivelul de viață al populației Yao a sporit considerabil.

În cursul dezvoltării, popoulația Yao a creat o cultură bogată și variată, cu un specific pronunțat al etniei. Cea mai reușită formă a literaturii etniei Yao o reprezintă balada. Temele baladelor pot cuprinde toate aspectele, de la originea obiectelor din lume până la istoria etniei și reflectă scenele muncii, a vânatului și a lucrărilor agricole, dragostea și ritualurile, având o înaltă valoare artistică. Ca și baladele populare, și muzica și dansul la această etnie sunt inspirate din muncă și credința religioasă. Obiectele de artă precum imprimeurile, broderiile și țesăturile, împletiturile din bambus, sculpturile și picturile au forme foarte variate și o tematică bogată.

Membrii etniei Yao au început să învețe limba chineză din dinastiile Tang (581-618) și Song (960-1127), pentru a-și consemna istoria și a scrie alte cărți.

Etnia Yao are o credință destul de complicată. În unele localități oameni cred în forțele naturii și își venerează strămoșii și totemurile. În alte localități cred în vrăjitorie și taoism. Taoismul are o mare influență asupra acestei etnii. Ritualurile funerare se desfășoară conform doctrinelor taoiste, amestecat cu credințele primitive.

Membrii Yao se hrănesc în principal cu porumb, orez și cartof dulce. Locuiesc în case construite din bambus, lemn și trestie sau din pământ și grilă. Casele lor au de obicei trei camere. Camera din mijloc servește drept sufragerie. În fața și spatele casei sunt amenajate un spațiu pentru baie și grajduri pentru animale.

Membrii etniei Yao nu se căsătoresc cu alte etnii. Tinerii se îndrăgostesc la târgurile de cântece prilejuite de sărbători, timpul liber în afara sezonului agricol.

Funeraliile diferă de la o localitate la alta. La unele triburi se practică înhumarea, la altele incinerarea. Pentru cei care au murit înainte de a deveni adulți se practică incinerarea, iar copiii mici decedați se atârnă de pomi.