După cum se ştie, ceaiul împreună cu cafeaua şi cacao sunt băuturile cele mai consumate din lume. Pe lângă rolul său prim, de a potoli setea, a bea ceai reprezintă şi un mijloc de comunicare între colegi, rude sau prieteni. Ceaiul poate fi clasificat în ceai roşu, (cunoscut în Europa drept ceai negru), ceai de iasomie, ceai verde şi ceai medicinal.

Conform medicinii tradiţionale chineze, ceaiul ajută la calmare, la limpezirea ochilor, eliminarea senzaţiei de cald a organismului uman şi a arsurilor gastrice, de stimulare a funcţiilor plămânilor şi ale stomacului. Ceaiul poate ajuta şi la scăderea colesterolului şi a hipertensiunii arteriale şi la digestie. În esenţă, ceaiul are funcţia de consolidare a sănătăţii şi de prevenire a bolilor. Elementele principale conţinute în ceai sunt cofeină, aminoacizi, elemente minerale, ca sulf, potasiu, calciu. El este şi o sursă bogată de vitamine B şi C.

Ceaiul - băutură sănătoasă - este acceptat de tot mai mulţi oameni. Se poate bea ceai în tot timpul anului, însă nu se bea pe stomacul gol. Este indicat să se servească după masă sau între mese. Pentru cei care suferă de insomnie, este mai bine să nu bea ceai înainte de a dormi.

China este patria ceaiului, având o istorie de 4-5 mii de ani în cultivarea acestei plante. În 2003, suprafaţa plantată cu arbuşti de ceai s-a extins la 1.200.000 de hectare, care a produs peste 700.000 de tone de ceai. În acelaşi an, China a exportat 260.000 de tone de ceai, situându-se pe locul 2 în lume.

Ceştile, ceainicele, paharele frumoase din porţelan sau ceramică, tehnica şi măiestria specială de prepararea a ceaiului de diferite culori întruchipează într-o oarecare măsură cultura tradiţională din China.

Ceaiul „Ochiul dragonului" cultivat în oraşul Hangzhou, provincia Zhejiang, ceaiul Wulong şi Puer obţinute din frunzele arbuştilor bătrâni crescuţi în munţii înalţi din provincia Yunnan, Ceaiul Yunwu cules în munţii Lushan, provincia Jiangxi, şi ceaiul Maofeng cultivat la mare altitudine în munţii Huangshan, în provincia Anhui, sunt câteva din soiurile de ceai de calitate din ţara noastră.

Se prepară din frunzele culese de la arbuştii de ceai. Aceştia ajung la o înălţime de 1-1,5 metru. După cules, frunzele de ceai se prelucrează în cazane electrice, la căldură, pentru a se usca. Pe parcursul acestui proces nu se adaugă nici un alt ingredient. Ceaiul trebuie consumat proaspăt, respectiv cules şi prelucrat în acelaşi an.

Ceaiul se opăreşte nu cu apă fiartă la 100 de grade, ci de preferinţă cu apă fiartă şi puţin răcită la o temperatură de 80-85 de grade Celsius. Astfel se păstrează vitamina C din frunzele de ceai. Ceaiul se poate opări de două, trei ori sau chiar de mai multe ori, până când îşi pierde gustul şi mirosul.

Procesul de degustare este asemănător cu cel al vinului: mirosire-privire-gustare.

Ceaiul se păstrează în cutii ermetice, respectiv cu capac din metal sau din lemn, de obicei de bambus. Astfel, culoarea şi gustul se pot păstra pe o perioadă mai lungă, fără a se altera. Ceaiul de calitate este foarte sensibil la lumină şi temperatură. Deci, ceaiul se păstrează mai bine la temperatură mai scăzută, cel mai bine între 0 şi 5 grade Celsius. Ceaiul nu trebuie păstrat împreună cu alimente sau obiecte mirositoare, pentru a căpăta alt miros.

Menţionăm că, pe lângă băut, ceaiul poate fi folosit şi pentru prepararea unor alimente şi mâncăruri şi la fabricarea produselor cosmetice.

- Luo Dongquan