Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2005-03-14 17:11:15    
Obiceiurile și datinile etniei hani

cri-1
Dragi prieteni, la microfon Lin. În cadrul rubricii noastre de astăzi vă vom prezenta etnia hani, minoritate națională din China cu o populație de 1,25 milioane de oameni, care trăiește mai ales în sud-vestul provinciei Yunnan din sudul Chinei. Limba acestei etnii are trei dialecte și propria scriere creată în 1957 pe baza alfabetului latin. În trecut etnia a avut mai multe denumiri. De la proclamarea Chinei noi în anul 1949, membrii minorității au o denumire unitară - hani. Strămoșii lor provin din tribul Qiang din nordul Chinei. În secolul al 7-lea un grup al acestui trib a început să se miște spre sud, stabilindu-se apoi în zona rîurilor Honghe și Yuanjiang din provincia Yunnan. Aici ei au exploatat mari suprafețe de ogoare în terase udate în tot timpul anului de pâroaie într-o rețea naturală de irigații. Ei cultivă în principal orez și alte culturi anexe, precum și ceai.

Numele bărbaților acestei etnii este foarte interesant. Numele tatălui și cel al fiului sunt legate: primele două silabe ale numelui fiului sunt preluate de la ultimele una sau două silabe ale numelui tatălui său.

Membrii minorității hani locuiesc în sate formate din 30-40 de gospodării până la câteva sute. Satele se află de obicei la mijlocul muntelui pe panta sudică. Mai sus de sate sunt păduri cu copaci vechi și păduri de bambus, livezi de peri și piersici, iar în jos sunt amenajate ogoare în terasă care se întind spre fundul văii. Nu departe de sate se găsesc fântâni aprovizionate de izvoare. Casele au forma unei ciuperci din piatră, pământ, bambus și trestie. Potrivit legendei, strămoșii etniei locuiau în peșteri. Viața lor nu era prea plăcută. După ce s-au mutat într-o localitate numită Nuoluo și au văzut ciuperci mari în care viețuiesc foarte bine furnici și alte insecte, în ciuda vânturilor și ploiilor, ei au început să construiască case imitând această formă. Locuințele în formă de ciupercă sunt răcoroese în timpul verii și călduroase în iarna.

Casa-ciupercă are două niveluri. La parter sunt amenajate grajduri și magazii pentru unelte agricole. La etaj sunt trei camere. În mijloc se află o sobă pătrată în care arde permanent focul. Oaspeții sunt invitați de obicei să stea în jurul sobei pentru a bea un pahar de ceai sau de vin și a fuma din narghilea.

Vârfurile înalte, marea de nori, ogoarele în terasă și casele în formă de ciupercă formează imagini specifice ale locurilor populate de hani.

Vestimentația la această minoritate este foarte variată. Comunitatea aini din zona Xishuangbanna a acestei provincii este o ramură a etniei. Portul lor este cel mai reprezentativ pentru această populație. Lor le place să-și croiască haine din pânză țesută și vopsită de ei. Bărbații se îmbracă cu o haină cu deschizătura pe partea dreaptă ornată cu plăcuțe de argint. Pe cap poartă o pânză de culoare neagră. Femeile sunt îmbrăcate cu bluze fără guler, tot cu deschizătura pe partea dreaptă, și fuste scurte. Pulpele sunt acoperite cu moletiere. Podoabele de păr sunt foarte diverse și depind de vârstă. Dar toate femeile, indiferent de vârstă, poartă o pălărie pătrată împodobită cu biluțe de argint și mărgele din sticlă.

La această etnie vestimentația și podoabele femeilor sunt semne important pentru a le deosebi pe cele măritate de cele nemăritate. Cei care le cunosc tradițiile pot spune dintr-o ochire ce vârstă are o tânără. De exemplu, dacă părul este strâns într-un coc la spate, înseamnă că fata are deja 17 ani împliniți, iar dacă are șuvițe pe tâmple, înseamnă că are 18 ani și este gata de măritat. Dacă cocul este învelit într-o pânză neagră înseamnă că persoana este deja măritată.

Hani locuiesc în principal în zona muntoasă la o altitudine între 800 și 2500 de m. Deși agricultura reprezintă principala lor îndeletnicire, sunt dezvoltate și alte culturi, de exemplu producția de șelac din Mojiang, zonă populată de această etnie ocupă primul loc în țară. Iar zona Xishuangbanna este una dintre bazele de producție a unui renumit sortiment de ceai din China. Pe muntele Ailaoshan se găsesc păduri virgine și multe animale și păsări prețioase.

Ca și alte naționalități, și etnia hani este foarte ospitalieră. Ceremonialul primirii oaspeților este foarte interesant. musafirul este servit cu un pahar sau un castronaș plin cu vin. Și gazdele trebuie să-și toarne și lor vin, și trebuie să bea mai întâi o gură în semn de respect și ospitalitate față de cel venit. Se taie o găină care se prepară cu terci de orez. La masă, capul și ficatul găinii sunt oferite oaspetelui, iar pulpele copiilor acestuia. La plecare gazda îi oferă musafirului drept cadou ceai, tutun și ouă fierte. Punguța cu daruri este legată deobicei cu frunze de palmier și un fir negru de bumbac în semn de prietenie care leagă gazda și oaspetele. Sunt și niște tabuuri la primirea oaspeților. De exemplu, nu se oferă în momentul întâlnirii un pahar plin cu ceai, căci înseamnă că oaspetele nu este bine venit. Dacă oaspetelui i se oferă o jumătate de pahar sau castronaș cu vin, înseamnă că gazda e zgârcită.

Dragi prieteni, astăzi v-am vorbit despre etnia hani, minoritate națională ce locuiește în principal în sud-vestul provinciei Yunnan din sudul Chinei. Ediția de astăzi a fost realizată de Lin, care vă mulțumește pentru atenție.