Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2005-02-24 16:15:43    
Ritualuri tibetane

cri-1

Etnia tibetană are în prezent o populație de aproape 4,6 milioane de oameni și trăiește în principal în Regiunea Autonomă Tibet și în județele autonome tibetane din provinciile Qinghai, Gansu, Sichuan și Yunnan. Tibetanii au propria lor limbă, împărțită în 3 dialecte. Majoritatea populației crede în lamaism.

Strămoșii tibetanilor locuiau pe cursul mijlociu al Fluviului Yaluzangpu. Săpăturile arheologice au descoperit vestigii ale acestora din epocile paleolitică și neolitică. În secolul al 6-lea, conducătorul tribului Yalong din zona Shannan a regiunii Tibet a reușit să unească toate triburile din zonă. A fost momentul când comunitatea tibetană a intrat în orânduirea sclavagistă. În secolul următor, Songtza Gambo a reușit să unească întreaga regiune a Tibetului, formând un regat cunoscut sub numele de Turfan. Unirea între Songtza Gambo și prințesa Wencheng din dinastia Tang a jucat un rol important în dezvoltarea acestei etnii. În vremea dinastiei Yuan ( 1026 ? 1368) Tibetul a fost subordonat administrării centrale. Guvernele dinastiei Qing, ultima dinastie din China feudală, au început să desemneze funcțiile religioase din Tibet: dalai lama și Benchan Erdeni, formând astfel guvernul local al regiunii și trimițând și un reprezentant în Tibet. În anii'50 ai secolului trecut, aici mai dăinuia sistemul iobăgiei. Reforma democratică a început în Tibet în anul 1959, după care masele populare de aici au devenit cu adevărat stăpâne ale sorții lor.

În cadrul rubricii noastre de astăzi vă vom prezenta câteva ritualuri protocolare ale tibetanilor.

Oferirea de hada ? o eșarfă albă ? este un obicei foarte frecvent. Atât la nunți cât și la ceremonii funebre, la întâlniri festive și la despărțire, se oferă eșarfe albe în semn de respect și sinceritate. În concepția tibetanilor albul reprezintă puritatea și norocul. De aceea, hada este obișnuit de culoare albă. Există cinci culori de eșarfe ? albastru, alb, galben, verde și roșu - care se oferă la anumite ocazii.

A face plecăciune reprezintă o altă manifestare tradițională la tibetani. De obicei mătăniile se fac lui Buddha, la temple și față de cei în vârstă. Sunt trei feluri de plecăciuni ? lungi, scurte și obișnuite. În fața tempelor Dazhao și Potala se pot vedea credincioșii făcându-le pe cele lungi.

Când întâlnesc superiori și oameni respectați, tibetanii au obiceiul de a-și scoate pălăria și se aplecă adânc în față. Iar în fața celor de aceeași vârstă, își scot pălăria pe care o țin la piept și se apleacă ușor.

Tibetanii au cinci feluri de înmormântare: înmormântare cerească, incinerare, înhumare, înmormântare în templu și înmormântare în apă.

Incinerarea se practică mai ales în rândul călugărilor. Cenușa celor morți va fi păstrată într-o sală specială din templu. Și nobilimea din Tibet apelează la incinerare, considerând că aceasta este cea mai bună formă. În zona Yadong toți localnicii au obiceiul de a-și arde morții. Yadong se află la poalele sudice ale munților Himalaya. Întregul județ se întinde spre sud pe o fâșie lată în partea de nord și îngustă în sud și este înconjurat de munți înalți. Din această cauză vin foarte puțini vulturi. De aceea localnii au preferat incinerarea. După moarte cadavrul este curățat de cei apropiați. Se umplă cu unt ochii, urechiile și nasul, apoi corpul neînsuflețit se așează într-un sicriu în poziție ghemuită, ca un fetus, cu mâinile și picioarele încrucișate. Sicriul rămâne în cemera principală trei zile, timp în care un călugăr recită zi și noapte texte sacre. În primele două zile cel decedat este vegheat numai de membrii familiei. În noaptea dinaintea incinerării, vine câte un reprezentant din fiecare familie din sat să stea împreună cu rudele îndoliate. A doua zi dimineață membrii familiei oferă o hada răpostatului și la fel face fiecare familie din sat. Apoi scriul este dus la locul amenajat pentru incinerare ? o construcție din piatră în formă de turn. După ce cadavrul este așezat în locul cuvenit, un călugăr socotit reîncarnarea lui Buddha desenează pe pământul dinspre capul celui mort opt trigrame, aprinde focul și recită texte religioase. După incinerare, familia celui decedat va recita trei zile texte religioase într-un ritual adaptat posibilităților financiare și apoi ia rămășițele. După semnele rămase în cenușă, se poate prevesti în ce fel de vietate se va reîncarna.

În ce privește înmormântarea în apă, numai în puține locuri populate de tibetani se practică această formă de înmormântare și ritualurile deferă de la unul la altul.

?Înmormântarea" cerească este cea mai răspândită formă în rândul tibetanilor. Pentru aceasta este instalată o platformă specială. După moarte cadavrul este învelit în pânză albă și pus într-un colț al camerei câteva zile. Apoi un călugăr este invitat pentru a-l izbăvi de păcate și a alege ziua de rămas bun. În trei până la cinci zile, perioadă în care familia îndoliată nu trebuie să vorbească cu voce tare și nici să se spele, și pune la poartă o oală de ceramică roșie legată cu o hada albă, în care se pun mâncăruri pentru duhul mortului, iar cadavrul fără nici o haină este dus la platforma respectivă, apoi este tăiat în bucățele mici pentru ca vulturii să le ia ca pradă. Rămășițele neconsumate trebuie arse și cenușa să fie împrăștiată în munți pentru ca dispărutul să se îndrepte cât mai repede spre paradis. Deși înmormântarea cerească pare foarte cruntă, tibetanii consideră că numai așa duhul mortului poate să se îndrepte repede spre paradis și să se reîncarneze.

Înmormântarea în templu se practică pentru reîntrupările lui Buddha. Cadavrele lor sunt păstrate în templu pentru totdeauna.