Domnul Ioan Romulus Budura, fost ambasador român la Beijing, cunoscut sinolog, a făcut la 31 martie 2004 împreună cu soţia o vizită la RCI , fiind invitat cu acest prilej la microfonul redacţiei noastre.

Reporter: La 5 octombrie anul acesta se vor împlini 55 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între China şi România. Puteţi să ne prezentaţi pe scurt evoluţia raporturilor bilaterale chino-române în aceşti 55 de ani?

I.R.Budura: În 1949 România a fost cea de-a 3-a ţară care a stabilit relaţii cu R.P.Chineză. Zilele trecute am avut prilejul să particip la o conferinţă internaţională despre relaţiile dintre R.P. Chineză şi ţările est-europene. Am fost foarte surprins să aflu că relaţiile româno-chineze s-au bucurat tot timpul de un calificativ excelent. Relaţiile româno-chineze s-au menţinut de-a lungul anilor într-o situaţie de normalitate benefică atât pentru România, cât şi pentru China.

Reporter: Unul din demnitarii chinezi considera anul 2003 ca fiind anul prieteniei chino-române. Cum evaluaţi dezvoltarea relaţiilor chino-române din ultimul an şi ceva?

I.R.Budura: Eu împărtăşesc opinia dumneavoastră potrivit căreia anul 2003 a fost anul relaţiilor româno-chineze. Ar trebui să mai adaug alte câteva evenimente marcante. Vizitele pe care le-au făcut anul trecut în China preşedintele României, Ion Iliescu, şi premierul guvernului român, Adrian Năstase, şi mulţi alţi demnitari români au prilejuit semnarea unor acorduri semnificative atât din punct de vedere politic, cât şi economic şi comercial. Tocmai în contextul acestor vizite, a fost lansat un apel către companiile chineze să abordeze cu ceva mai mult curaj piaţa românească. Din partea României, de asemenea, s-a manifestat mai multă îndrăzneală în promovarea mărfurilor româneşti pe piaţa chineză. La sfârşitul anului trecut, schimburile comerciale româno-chineze au depăşit un miliard de dolari.

Reporter: In cei 18 ani cât aţi trăit în China, care a fost lucrul de care vă amintiţi cu cea mai mare plăcere, legat de cariera dv. profesională în China?

I.R.Budura: Mi-ar fi greu să singularizez un eveniment sau o împrejurare pe care să le apreciez ca fiind de neuitat în aceşti 18 ani pe care i-am petrecut în R.P.Chineză. Eu aş îndrăzni să spun că de neuitat este întreaga mea experienţă petrecută în R.P.Chineză, pentru că aceasta este experienţa unui tânăr de 19 ani, care a sosit aici fără să cunoască limba chineză, fără să aibă prea multe cunoştiinţe despre China, şi de-a lungul câtorva ani, cu concursul profesorilor chinezi excelenţi, a reuşit să-şi însuşească limba uneia dintre cele mai mari naţiuni ale lumii.

Aici, pe baza acelei experienţe, m-am format ca diplomat. N-aş putea să neglijez în această experienţă dăruirea cu care şi eu şi colegii mei diplomaţi am muncit pentru promovarea relaţiilor româno-chineze, relaţii care s-au remarcat nu numai prin substanţa lor materială, prin schimburi economice, comerciale, tehnico-ştiinţifice şi de altă natură, dar mai cu seamă printr-o solidaritate extrem de preţioasă în acei ani, mai cu seamă în anii ' 60 şi '70, când România, pentru a se afirma ca o entitate statală independentă şi a-şi afirma personalitatea, a contat foarte mult pe solidaritatea şi pe sprijinul politic şi material din partea R.P. Chineze. În aceleaşi împrejurări, România şi-a făcut datoria şi şi-a adus propria contribuţie atât la eforturile R.P.Chineze de a-şi extinde relaţiile internaţionale, cât şi la demersurile acesteia de a-şi restabili drepturile legitime în ONU şi mai apoi pentru a se familiariza cu activităţile din organismele internaţionale.

O primă etapă a relaţiilor româno-chineze a fost marcată chiar din secolul al 19-lea, când a avut loc un prim contact între guvernele celor două ţări, dar evoluţia raporturilor bilaterale a cunoscut o perioadă de dezvoltare mai cu seamă din 1949 până în 1974. Putem arăta, pe de o parte, că aceste relaţii au fost relaţii de excepţie, relaţii foarte bune, dar putem să facem demonstraţia că guvernanţii ambelor ţări au fost atât de înţelepţi şi atât de pricepuţi încât, pe fondul unor perioade mai frământate şi pline de incertitudini, au reuşit să menţină neschimbată tendinţa evoluţiei relaţiilor româno-chineze. - Luo Dongquan