Iacii sălbatici se răspândesc în provinciile Sichuan, Gansu, Qinghai şi Tibet şi fac parte din categoria de animale A, aflate sub protecţia statului chinez. Forma corporală a iacului sălbatic este asemănătoare cu acul domestic, doar cu statura mai mare decât acesta din urmă. Greabănul animalului sunt proeminent. Corpul acestuia are o lungime de 200-280 de cm, iar înălţimea la greabăn - 160-180 de cm., şi cântereşte peste 500 de kg. Atât iacul mascul, cât şi femela au coarne. Cele 4 picioare sunt groase şi scurte, copitele sunt mari şi rotunde. Părul pe cap şi spatele corpului este scurt şi lucios, în schimb părul la gât, ceafă, burtă, părţile laterale ale corpului şi coadă este lung. În afară de zona botului, pe restul corpului se găseşte numai părul de culoare gri închis.

Iacul sălbatic este un animal tipic de podiş şi vieţuieşte în zone cu o altitudine de 3000-6000 de m. Iarna coboară în zonă mai joasă, iar vara se întoarce pe podiş. Animalul trăieşte în cirezi de câteva zeci. Uneori, câteva sute de iaci stau împreună. Perioada activă este dimineaţa şi seara, rezistă la frig şi foamete. Iarba şi lichenii sunt hrana de bază a animalului. Luna septembrie este sezonul împerecherii. Atunci iacii masculi se luptă pentru a câştigarea favoarea celor femele. Gestaţia este de circa 9 luni, în urma căreia femela fată un pui. În perioada împerecherii, iacii masculi pătrund în turme de iaci domestici şi se împerechează cu femele din acestea. Au fost semnalate cazuri când unii iaci domestici s-au sălbăticit, revenind în mediul sălbatic.